In documentul din anul 1631 aflăm numele egumenului Serafim. Într-un alt document (al voievodului Matei Basarab) din 1643 se menţionează numele egumenului Teodosie. In 1801, egumenul Schitului ,,Balamuci” era Pimen, doritor fiind de a conserva şi repara Biserica. În 1805, îl aflăm pe Damaschin, iar în 1810 pe Ştefan.

Din 1823 până în 1845, Schitul a fost condus de către egumenul Gherasim. IÎn 1910 s-a stabilit la Schitul ,,Sfântul Nicolae – Balamuci” – ,,Popa Gheorghe” care a slujit aici până în timpul primului război mondial, când a murit.

In perioada 1928 – 1940, egumen va fi Atanasie; în 1945 – Ieromonahul Agatanghel care conduce Schitul pănî în 1958. Din 1958 până în 1971, egumen va fi Veniamin Gavrilovici.

In data de 17 noiembre 1971 este instalat la conducerea Schitului – Damian Bogdan, care găseşte chilii făcute din pământ şi nuiele învadate de şobolani şi şerpi. El va conduce Sfânta Mânăstire până în anul 2003, când va trece în Veşnicie în ziua de priveghere a Adormirii Maicii Domnului. În tot acest timp, Stareţul Damian Bogdan conduce lucrările de restaurare a Bisericii şi zidului înconjurător.

Din August 2003, până în februarie 2005 la conducerea Sfintei Mânăstiri a fost rânduit Ieromonahul Nicolae Marinescu. Următor acestuia, a fost desemnat să conducă Ieromonahul Siluan Ionaşcu pana la data de 1 iulie 2009.

De la această dată, in ascultarea şi demnitatea de stareţ al Mânănăstirii Sf. Nicolae – Sitaru se află Prea Cuviosul Părinte Natanael Haraga.