1. O credincioasă se plângea, repetat , Prea Cuviosului Părinte Stareţ Damian Arhimandridul, din pricina soţului ei care nu era de acord ca femeia să vină duminica la Sfânta Liturghie. De fiecare dată pleca ameninţată, iar când se întorcea acasă, bărbatul ei o aştepta cu securea pregătită, fugărind-o prin bătătură. Ea continua să vină la Sfânta Mânăstire ,,Sfântul Nicolae” trăind cu evlavie momentele Sfintei Slujbe şi primind la sfârşit, hrana sufletească a Cuvântului de învăţătură ce-i întărea credinţa. Cu timpul, soţul ei devenea tot mai violent încât, uneori, o înfricoşa teribil pe femeie.

,, – Ce să fac, Părinte? ” se adresă ea Stareţului.

Acesta se ruga de multă vreme Multimilostivului să moaie inima învârtoşată a omului necredincios.

De data aceasta i-a spus:

,, – Stii ce? Când te mai ameninţă, nu mai fugi! Adună-ţi credinţa în inimă şi cerând iertare, roagă oe Domnul să te ajute!”

După plecarea femeii Prea Cuviosul şi-a sporit rugăciunea cu aprindere de suflet.

Când, ajungând acasă, credincioasa a fost întâmpinată de bărbat cu ameninţări, n-a mai fugit. Dar s-a rugat. El a ridicat securea s-o lovească şi s-a muiat, căzând la pământ. Paralizase!

Dumnezeu, în iubirea-I proniatoare, i-a salvat pe amândoi: pe el – de crimă, iar suferinţa, umilidu-se l-a condus pe calea credinţei, către pocăinţă; pe ea – de la moarte, păstrând-o pe calea măntuirii, prin îngrijirea aproapelui umblând ,,în căile Domnului”, duminica, la Mânăstire pentru Sfânta Liturghie, fiindcă – de atunci – bărbatul ei bolnav o îndemna să meargă la rugăciune, în Casa Domnului.

2. O credincioasă s-a rugat, venind după Anul Nou la Sfânta Mânăstire, pentru nepot – un copil de 8 ani (care trebuia operat în gât, spre a se elimina o concrescenţă). Ea a participat la câteva Mizonoptici şi Sfinte Liturghii.

Când mama a revenit la doctor cu fiul ei pentru operaţie, intervenţia nu a mai fost necesară. Medicul repeta, uimit, întrebarea: ,,Ce i-aţi dat!? Ce i-aţi dat ?! “.

Rugăciunile Cuvioşilor Călugări, trimise la Cer cu zdrobire de inimă, au adus de la Dumnezeu minunea vindecării.

3. O bolnavă de cancer (în fază terminală), pe care doctorii n-o mai puteau ajuta, a venit la Sfânta Mănăstire ,,Sfântul Nicolae” să ceară lui Dumnezeu iertare şi sfârşit uşor.

Părintele Stareţ, ştiindu-o bolnavă, i-a îngăduit să rămână mai multe zile, timp în care s-a rugat fierbinte împreună cu obştea. Creştina bolnavă se simţea tot mai bine şi, luând binecuvântare de la Prea Cuviosul Arhimadrid Damian Stareţul – a plecat acasă unde a aflat, în urma analizelor efectuate, că fusese vindecată complet.

4. La ceas de seară, Părintele Stareţ se afla în chilia Monahului Gherasim.

Suferind de mai multă vreme de inimă, Monahul a avut o criză puternică: îşi pierdea treptat forţele, respira greu, dar liniştea interioară nu-l părăsise. Prea Cuviosul Stareţ a încercat să-l susţină, ca să nu cadă, dar nefiind suficient de înalt şi simţind adierea sfârşitului vieţii pământeşti a Cuviosului Gherasim, a cerut ajutor Maicii Luminii cu maximă putere, în glas, strigând din rărunchi:

,, – Maica Domnului, nu mă lăsa! “

Sprijinul divin, nu a întârziat: Monahul suferind şi-a revenit încet, sub privirile Stareţului care continuând rugăciunea, a primit cu sfială minunea…