HRISOV DOMNESC 1631

HRISOVUL LUI LEON TOMŞA DIN 1631

,,Din mila lui Dumnezeu, Io Leon Voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui şi prea bunului răposatului Io Ştefan Voievod. Dă domnia mea poruncă a domniei mele Sfintei Dumnezeieşti Monăstiri din Valea Muşii, de lângă satul Grecii, unde este hramul Sfântului Nicolae şi părintelui Egumen Serafim şi tutror călugărilor câţi trăiesc în acest locaş, ca să ştie că a dat şi a închinat boierul în acest locaş, ca să se ştie că a dat şi a închinat boierul domniei mele Teodosie Spătar şi fratele meu Negoiţă Postelnic, fiii lui Vintilă, biv Vel Vornic, o monastire pe care a avut-o ei în satul Pârvuleşti, care a fost monastire de călugăriţe, hramul Sfintei Troiţe, să fie metoh şi în stăpânirea Sfintei Monastiri ce este a cinstitului dregător a domniei mele jupân Papa Vel Logofăt, cu satele şi cu vecinii şi cu ţiganii şi cu morile şi cu vitele şi cu sculele şi cu odăjdiile şi cu tot venitul, oricât se va alege, mult, puţin, ca să fie metohul Sfintei Monastiri cu hramul ,,Sfântul Nicolae” din Valea Muşii, care este mai sus scrisă. ,,Pentru că această Sfântă Monastire din Pârvuleşti a fost a lui Teodosie Spătar şi Negoiţă Postelnic de moştenire, făcută de părintele lor Vintilă şi au vieţuit călugăriţele în această Monastire din Pârvuleşti. Iar apoi când a fost acum în zilele domniei mele, Teodosie Spătar şi fratele lui, Negoiţă Postelnic, ei dacă au văzut cum au sărăcit, s-au risipit averile şi satele şi vecinii Sfintei Monastiri din Pârvuleşti şi nu pot călugăriţele să poarte de grijă ca să le adune şi să le întărească, întru această Teodosie Spătar şi Negoiţă Postelnic, ei au dat şi au închinat Monastirea din Pârvuleşti, să fie metoh şi în stăpânirea şi sub ascultarea Sfintei Monăstiri din Valea Muşii, hramul Sfântului Nicolae, cu tot venitul ca să poată purta de grijă călugării de acolo, să adune satele şi vecinii şi ţiganii cu alte drept averi ale Sfintei Monastiri să nu se pustiască şi să nu piară pomana răposaţilor ctitori şi să se aşeze călugării în Monastire. Îar călugăriţele, care vor mai fi, să plece să vieţuiască iarăşi într călugăriţe, pentru că au dat-o însuşi Teodosie Spătar şi Negoiţă Postelnic, fii lui Vintilă Vornicul şi au închinat-o, ca metoh, ei de-a lor bunăvoie fără nici o silă, cu ştirea tuturor boierilor mari şi mici, ca să fie Sfânta Monastire din Pârvuleşti ca metoh şi întărire, iar ctitorilor să fie veşnică pomenire. Şi au pus Teodosie Spătar şi Negoiţă Postelnic blestem, cine dintre rudele lor va încerca ca să calce şi să strice această întocmire şi de închinare şi să ia această Monastire de la Sfântul Nicolae, acela să fie de trei ori blestemat şi anatema şi afurisit de 318 Sfinţi Părinţi cum sunt la Nicheia. Pentru aceasta am dat domnia mea Sfintei Monăstri hramul Sfântului Nicolae (ca să-i fie) Sfânta Monastire din Pârvuleşti, cu hramul Sfintei Troiţe, cu satele şi cu dedinele şi cu toate averile de întreţinere şi statornice la Sfântul Nicolae, de mostenire de ohabă şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele. Încă şi blestem june domnia mea: după trecerea domniei mele, pe cine va alege domn Dumnezeu, să fie domn Ţării Româneşti (din) rodul inimii mele sau rudele noastre, din alt neam, dacă va cinsti şi va înnoi şi va întări şi pe acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească şi să-l păzească în domnia lui şi în veacurile viitoare, sufletul lui, iar dacă nu va cinsti şi nu va înnoi şi nu va întări această carte a domniei mele, ci o va călca şi o va strica, acolo să fie de trei ori blestemat şi anatima şi afurisit de 318 Sfinţi Părinţi ce sunt la Nicheia.

Iată deci şi martori am pus domnia mea: Jupân Miho Mare Ban al Craiovei şi Jupân Hriza Mare Vornic şi Jupân Papa Mare Logofât şi Jupân Gheorhe Mare Stolnic şi Jupân Constantin Mare Comis şi Jupân Vasile Mare Paharnic şi Jupân Iovce Mare Postelnic şi Ispravnic Papa Mare Logofăt.

Si am scris eu Soare, grămatic în cetate de scaun în Bucureşi, luna aprilie 15 şi de la Adam şi până acum la această scriere cursul anilor 7139 (1631).

Io Leon Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn.”

Acord. R.S.R., document CCCXCVII/44, reprodus după C. Zăvoianu, Op. cit., p.560-5