Mânăstirea este aşezată în pădurea ce se întinde pe bătrâna şi frumoasa luncă a Ialomiţei, din vecinătatea satului Sitaru. In partea de nord, Mânăstirea se învecinează cu satul Balta Neagră, Comuna Nuci. Pe partea de est se învecinează cu râul Ialomiţa, care desparte aşezământul monahal de satele Comunei Nuci: Micşuneştii-Mari, Micşuneşti-Moară şi Netezeşti. La sud, Mânăstirea se învecinează cu Oraşul Fierbinţi-Târg şi satul Grecii de Jos. Pe partea de vest şi nord-vest, Mânăstirea se învecinează cu satul Sitaru şi comuna Grădiştea.

Ajunşi în incinta mânăstirii, constatăm că din punct de vedere arhitectonic aceasta este construită pentru trăirea şi simţirea Sfintei Liturghii: „Întreg edificiul este, ca să spunem aşa, o Liturghie cântată în piatră. În jurul bisericii, galeriile şi clîdirile, trapeza şi biblioteca se adună ca nişte Heruvimi şi Serafimi, pentru a alcătui un singur întreg, spaţiul în care Liturghia se celebrează douăzeci şi patru de ore pe zi.” (Arhimandrit Vasilios – Intrarea în Împărăţie).

In mijloc, majestuoasă, străjuieşte biserica închinată Sfântului Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei. Pe latura de nord s-au construit: trapeza, bucătăria, un prim corp de chilii şi clădirea stăreţiei. In partea de est a fost construit paraclisul şi un al doilea corp de chili, iar pe latura sud-estică faţă de incinta istorică, s-a zidit un arhondaric (casă de oaspeţi). In extremitatea estică s-au amenajat anexele gospodăreşti.

Au fost întocmite proiecte şi devize la care şi-au dat concursul numeroşi oameni de bine între care amintim pe arhitectul Gheorghe Moţăţăianu. In anul 1974 se săvârşeşte slujba de Sfinţire a Apei pentru binecuvântarea temeliei noilor chilii. Din acest an sunt demarate ample lucrări pentru construirea trapezei, bucătăriei, primului corp de chilii şi a stăreţiei. Acestea vor fi amplasate pe latura de nord a incintei istorice.

Amintim faptul că în anul 1977 au fost demolate vechile clădiri din lut, acoperite cu stuf. Acestea au fost construite după anul 1944 de către părinţii basarabeni veniţi de la „Mânăstirea Chţcani – Noul Neamţ” din actuala Republică Moldova.

Intre noii ctitori ai Mânăstirii Sfântul Nicolae-Sitaru amintim pe vrednicii de pomenire Arhimandrit Gherontie Ghenoiu (duhovnic la Catedrala Patriarhală) şi Monah Gherasim Părăuşan (înainte de intrarea în monahism a fost un reputat avocat).

Prin râvna părintelui stareţ – Arhimandritul Damian Bogdan, după anul 1977 încep lucrările de zidire a paraclisului şi a noului corp de chilii. Lucrările în cauză vor fi încununate cu Slujba de Sfinţire din anul 1986.

Anexele gospodăreşti (grajduri, hambare, garaj pentru utilaje agricole, brânzărie, brutărie, atelier de tâmplărie, magazia de lemne şi alte dependinţe) vor fi dezvoltate sistematic între anii 1980 – 1990 şi 2000 – până în prezent.