ACTUL DE RĂSCUMPĂRARE A MOŞIEI GRECI DE CĂTRE JUPÂN PAPA GRECEANU ÎN ANUL 1625

1625 Noiembrie 26

,,Alexandru Voievod (Cocanul) şi Radu Voievod, întăreşte lui Jupân Papa Mare Vornic ca să-i fie moşie în sat în Greci, însă din sat a 3-a parte şi din Săcuiani a 4-a parte, partea sfintei monastiri Snagov, din câmp şi din pădure şi din apă şi din şederea satului şi de pretutindeni de peste tot hotarul, pentru că aceste mai sus zise moşii au fost miluite şi date la sfânta mănăstire Sangovul de răposata Jupâniţa Naga Mitroaia Vorniceasca încă de mai înainte vreme din zilele altor Domni bătrâni.

Dar după aceea când au fost acum în zilele domniei mele, după moartea Jupâniţei Neagăi Mitroaiei, iar Mitropolitul Luca şi cu Theofil Episcopul Râmnicului şi Efrem Episcopul Buzăului şi Partenie Episcopul şi Egumenul de la Mănăstirea Snagov – văzând că a rămas monastirea săracă de toate averile şi dobitoacele şi jefuită de către spurcaţi Tătari când s-au întâmplat în acea vreme de au intrat Tătari aici în ţară de au robit şi au prădat multe sate şi multe sfinte monastiri. Atunci au jefuit şi monastirea Snagovul de i-au luat toate şi a rămas fără nici un dobitoc; apoi au socotit tot soboru de mai sus că se cuvine să vânză oarecari moşii de ale monăstirei ca să cumpere dobitoace.

Apoi a găsit aceste moşii pustii şi făr de nici un vecinic, în satul Greci a 3-a parte şi în satul Săcuieni a 4-a parte ce sunt miluite şi date de răposata Jupâniţa Neaga Mitroaia Vorniceasa şi, fiind aceste moşii făr de nici un folos sfintei monastiri, au fost mai pe plac ca să vânză aceste moşii şi cu voia ctitorilor anume: Jupâniţa Neaga fiica lui Bogdan, nepoata Mitroaiei şi cu Preda Postelnicul, nepotul Mitroaiei Vornicesei.

Deci s-au sculat Egumneul … de au venit înaintea Domnului şi Mitropolitului aici în Bucureşti de au întrebat dacă se cuvine lor să vânză aceste moşii şi să cumpere dobitoace la sfânta monăstire sau nu li se cuvine.

Intru aceea Mitropolitul cu Episcopii şi cu toţi boierii au socotit că fiind aceste moşii pustii fără vecini şi monastirea neavând nici un venit sau folos de la aceste moşii, decât să stea pusti, se cuvine mai bine să le vânză … După care au făcut tocmeala …cu cinstitul dregător Jupân Papa Marele Vornic şi au făcut schimb de bună voia lor, moşie pentru dobitoace şi a dat Jupân Papa Marelel Cornic 12.000 de aspri, în mâna lui Dumitru Logofîtul de la Căldăruşani * de au mers la târg … de au cumpărat 10 vaci cu viţei şi 12 boi de jug … să fie Sfintei Monastiri de trebuinţă, ctitorilor de pomană, iar lui Jupân Papa Marele Vornic să-i fie moşii ohavnice şi de mostenire în veci”*.

*,,Căldăruşani”, la acea dată era un mic sat în Codrii Vlăsiei, iar nu mănăstire, căci Mănăstirea Căldăruşani a fost zidită mai târziu, în anul 1636.

* În lipsa originalului, am reprodus textul acestui document (în original, în limba slavonă) după traducerea publicată de St. D. Greceanu în ,,Istoricul unei bătrâne moşii boiereşti: Greci”, la pagina 18-19.