O zi de cercetășie la Mănăstirea Sf. Nicolae-Sitaru și în împrejurimi.
Grupa „castorașilor” coordonați cu multă dragoste și devotament de liderii voluntari (preoți, medici, profesori, studenți) din cadrul Cercetașii României, Centrul local Sf. Nicolae din București și-au desfășurat activitățile într-un mediu mai puțin cunoscut.

Manăstirea noastră, cunoscută pentru activitățile formative, dedicate copiilor, le-a fost gazdă, oferindu-le un spațiu prielnic pentru o zi petrecută în natură, alături de lumea necuvântătoarelor și, mai ales, alături de Dumnezeu, în duhul specific unei chinovii.

Micii cercetași au servit masa intr-una din trapezele mânăstirii, au vizitat gospodăria, unde s-au întâlnit cu drăguțele animăluțe, au săvârșit rugăciuni, au cântat Hristos a Înviat, Cuvine-se cu adevărat și s-au închinat în Paraclisul Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

Prin grija mânăstirii și a voluntarilor campaniilor sociale, oaspeții noștiri au primit meniu complet de hrană caldă, sandwich, dulciuri și băuturi răcoritoare, alături de multă dragoste din partea ostenitorilor.

La bucătărie, fratele Nicolae, nenea Costică și doamna Irina s-au străduit ca merindele să fie alese și gustoase. Părintele Partenie a pregătit pachetele pentru drum, iar domnul prof. Cozmin a stăruit cu o parte din cumpărături.

Din partea cercetasilor, părintele Ștefan Dan Marian de la Parohia Ghermănești, doamna preoteasă Mădălina și întreaga echipă de lideri formatori și coordonatori, sârguincioși și inimoși, s-au dăruit, în chip abnegat, dincolo de orice nevoie și obligație personală, ca acești micuți să primească dragoste, atenție și părintească purtare de grijă, pentru o zi minunată și binecuvântată, din viața lor!

Copilăria, prin puritatea și inocența ei, este scară și punte către Dumnezeu…este lumină și balsam pentru sufletele suferinde, îngenunchiate de iureșul și vacarmul unei lumi decăzute.
Prin frumusețea și plenitudinea copilăriei, Dumnezeu cel plin de Iubire ne descoperă, tainic, dar generos, splendoarea Edenului, cândva pământesc și de mult apus…este, dacă vreți, modul prin care Dumnezeu ne invită să pregustăm, pe pământ, din Raiul cel ceresc și să ni-l dorim cu adevărat… „căci de nu vom fi ca pruncii, nu vom vedea Împărăția lui Dumnezeu!”

Vederea cea neprihănită a copiilor, ca vedere duhovnicească, devine far călăuzitor către poarta Împărăției lui Dumnezeu…și ce poate fi mai frumos, decât să ai fericita binecuvântare de a vedea Împărăția Domnului, curat și nevinovat ca un copil…
Am retrăit, și noi, lângă acești prunci nevinovați, clipe din copilăria de altădată, nepierdută după har, dar adormită din pricina propriilor noastre lupte, patimi, dori și dureri…

Vă mulțumim tuturor pentru implicare și dăruire!

Mulțumim, în chip deosebit, voluntarilor (campaniilor sociale) și ostenitorilor Mânăstirii Sf. Nicolae-Sitaru, părintelui Ștefan Dan Marian de la Parohia Ghermănești și colaboratorilor, sfinției sale, din cadrul Cercetașii României, Centrul local Sf. Nicolae – București!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!