Nu departe de M.rea Sitaru, pe partea dreapta a Râului Galben, Ialomița, veghează de secole satul Lipia.

Atestat documentar încă din vremea lui Radu cel Mare (1495-1508), satul își va fi primit numele de Lupia, de la temuți lupi din vestiți codrii ai Vlasiei, de odinioară, care nu pregetau, pentru hrana, sa atace gospodăriile localnicilor.

Prin veacul al XVIII-lea, localnicii zonei munceau pe una dintre moșiile Lavrei Caldarusanilor.
Între cele ale plății, aceștia primeau și o pâine în forma de lipie, zicându-le sugestiv “lipieni”.

Timpurile s-au scurs, localitatea s-a dezvoltat, iar în mijlocul acesteia, străjuiesc ca mărturie doua biserici frumoase, între care, una cu proporții de catedrala, după chipul celei de la Curtea de Argeș.

Satul este păstorit duhovnicește de parintele paroh Ioan Șuțu, care ne-a primit cu bucurie și inima smerită.

Alături de sfinția sa am cutreierat ulițele, cercetând pe bătrâni, dar și familiile cu mulți copii.

Bătrânii sunt bucuria părintelui, iar între aceștia am întâlnit persoane ajunse la venerabile vârste… de 92 și 97 de ani, surprinzător, încă în putere.

Pe de alta parte ne-au impresionat familiile cu peste 5 copii, confruntate cu diverse dificultăți.

Darurile au fost binevenite, aducând bucurie și mângâiere, mai ales pentru cei mici.

Așadar, pentru aceasta frumoasă și binecuvântată zi, va mulțumim, cu recunoștință, pentru ajutorul acordat!

Mulțumim părintelui Ioan Șuțu pentru primire și îndrumare!

Mulțumim grupului de voluntari, Bogdan, Andreea, George, Marius și Silviu, pentru implicare și ajutor!

Slava lui Dumnezeu pentru toate!