Zi de bucurie și de implinire sufletească alături de toți cei obiduiti… Domnul ne-a poftit la cina cea mare a faptelor celor bune în Parohia Olarii Vechi, județul Prahova.

Părintele paroh Cornel Neagu și pr George Tatu ne-au primit cu inimi vesele, prezentându-ne cazurile sociale aflate în dificultate. O parte dintre aceștia erau prezenți în Biserică iar ceilalți aveau sa fie cercetați, de noi, la casele lor.

Ne-am simțit bine văzând că fapta cea bună este iubire care naște zâmbete largi, priviri calde și un multumesc plin de recunoștință și de cele mai alese doriri.

Am memorat cele mai grele și triste cazuri pt care nădăjduim sa revenim…

După, mulțumind părinților pt primire și ajutor am reluat drumul către Mănăstirea Sitaru..
Voluntarii acțiunii sociale de azi, aveam sa fim așteptați de fr Nicolae cu masa gătită…Intre timp, gândurile noastre, entuziaste și neîndoielnice, se rostogoleau spre acțiunile viitoare, cugetând cât este de frumoasă lucrarea fraților împreună.

Cu prețuire și recunoștința va mulțumim tuturor pt ca faceți posibile aceste misiuni si slujiri sociale!

Mulțumesc în chip deosebit echipei de voluntari (Liliana, Daniela, Alexandru, Daiana, Bogdan, Melania, Andreea, George, Marius, Mihaela și Silviu) care si-au rupt din cele ale vieții de familie sau din obligatiile profesionale, pentru a se dedica acestei cauze!

Slujirea aproapelui este fericita și binecuvântată osteneala…este milostenie…împrumută pe Dumnezeu și ni-L face dator (nouă)…deschide ușa Împărăției celei veșnice … căci cei care miluiesc, miluiti vor fi!

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Post Scriptum:

Ieri, un om necăjit (Marcel Jicu) care trăiește într-o locuință improvizata din osb, însă foarte curat și îngrijit, a fost sprijinit cu îmbrăcăminte pt iarnă, încălțăminte și un pachet consistent de alimente si produse de igiena.
Povestea lui e tristă… crescut prin centrele sociale, cu probleme de sănătate, se străduiește sa fie un om normal…muncește pe unde poate sau așteaptă gesturile de suflet ale oamenilor de bine.

Mă gândeam cum este sa trăiești drama/tragedia persoanelor de poveste…Fetița cu chibrituri sau Mizerabili lui Victor Hugo?

…suferința, durerea, lipsa, sa devină realitatea conștientă și poate neschimbabila a fiecărei zi…bucuria, pacea, fericirea sa fie stări și sentimente stranii, necunoscute, neexperimentate…??! ! !