Ne-a învrednicit Milostivul Dumnezeu ca întru cinstea prăznuirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel, la nu mai mult de o zi, să cercetăm parohia ilfoveană Netezești.
Biserica satului este de o monumentalitate artistică, rar întâlnită. Zidită după anul 1900 de boierul Alexandru Serghiescu, fost prefect al Prahovei și primar al Ploieștilor, această capodoperă arhitecturală, în care se regăsește iscusința meșterilor artiști italieni, impresionează mai ales prin planul arhitectonic.

Cu valoare de unicat, din absida dreaptă a naosului, pe o scară în semirotondă se coboară în locul ce adăpostește criptele ctitorilor. Pereții laterali sunt flancați de de bazoreliefuri în bronz cu evidente scene religioase, legate de ritualul hristic al înmormântării, iar balustradele sunt din piatră cioplite în care se întrezăresc elemente florale și vegetale de baroc târziu cu inflexiuni ale curentului postbrâncovenesc.
Catapeteasma, în ștucatură, cu un modelaj impresionant, creează monumentalitate, specific marilor catedrale. Acustica este ideală pentru orice cor, chiar și pentru un singur cântăreț.

În urma urma unor intervenții susținute de doamna arhitect dr. Ruxandra Nemțeanu, biserica a fost clasificată ca monument de importanță națională, de categoria A, urmând cursul firesc de a se întocmii documentația necesară, în vederea obținerii unei finanțări europene pentru conservarea, protejarea și punerea în valoare.

Astăzi, într-o frumoasă zi de vară, alături de vrednicul și statornicul părinte Tudor Rizea am cercetat familiile care se află în dificultăți materiale și financiare.
În turma duhovnicească a părintelui Tudor am găsit bătrâni răpuși de neputințele vârstei, singuri sau abandonați. Unul dintre aceștia a rămas doar cu zidurile casei, restul fiindu-i mistuit de foc, încă din iarnă. Un altul trăiește în neputințe mari, fiind aproape surd…peste iarnă a trecut cu ajutorul preotului care a randuit o creștină care să-i ducă de mâncare, în rest este greu pentru dânsul.

Găsit-am și copii plini de bucurie care nu înțeleg greutățile prin care trec, dar le simt, văzând că ei nu au ceea ce alții au…sunt plini de speranță, se bucură sincer de ceea ce primesc, iar zâmbetul lor este vindecător.

La sfârșitul unei nemeritate misiuni pe care Domnul cu iubire ne-a îngaduit-o, am fost primeniți la masa dragostei și a bucuriei în casa părintelui Tudor de doamna preoteasă Iluța. Ardeleancă strașnică, cu inimă mare și o bucătăreasă greu de întrecut, alături de părintele, ne-a întâmpinat avramic, ca de fiecare dată, motiv pentru care, cu recunoștință le mulțumim!
În drumul acestei slujiri, doi tineri de la șantierul Mânăstirii Sitaru, implicați în procesul de restaurare și renovare, după programul de lucru, cu mult entuziasm și bunăvoință, ne-au însoțit și sprijinit în activitatea desfășurată, fiind prima lor experiență pe tărâmul acțiunilor sociale.

Vă mulțumim tuturor donatorilor pentru ajutorul oferit!

Multumim voluntarilor… Bogdan și Melania Prisăcaru, Cătălin Mihai Popescu, Alin Narcis Popescu și părintelui paroh Tudor Rizea pentru călduroasa primire!
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Continuăm…