De câte ori revăd tabăra de la Valea Plopului, înțeleg tot mai mult bucuria copilăriei din poveștile lui Creangă, amestecata cu durerea poeziilor lui Cosbuc. Cei doi, împărtășesc lumea copilăriei din adânci trăiri dar profund antagonice. Pot spune ca ambii ating abisul!

Astăzi, asezat-am în noi bucurie și durere…ba, chiar am gustat din acest supliciu al contradicției, știind putin și neștiind mult!

La Valea Plopului totul este o mare lecție de viață…de la cel mai mic pana la cel mai mare…

Timpul este trăit altfel…Este împlinit!

Părintele Nicolae Tanase pare a fi rupt din scrierile lui Dostoievski. Doar în proza marelui literat rus găsești personaje similare…un munte de nevoință pentru cei obiduiti, pentru cei încercați de viață și sunt mulți (peste 350 de suflete)!

Pr. Tanase ne-a primit cu dragoste, cu bucurie, neplictisit și neobosit…principala grija?…sa nu plecam flamanzi și fără o carte de folos!

După masa am vizitat tot centrul cu toate locațiile sale, destinat diverselor cazuri: copii abandonați, mame și copii, bătrâni și bătrâne.

Se lasă seara, părintele pleacă la hramul unui paraclis închinat Sf. Hristina, iar noi facem un scurt popas în Posesti.

Plecam spre Mănăstirea Sitaru indestulati de prea plina fericire și multe lecții învățate, din scurta-i ședere la Valea Plopului!

Cugetam: Omul sfințește locul!

Mulțumim lui Dumnezeu pt clipele de neuitare!

Mulțumim donatorilor și ostenitorilor, cu sprijinul cărora am dăruit Asociației Pro Vita de la Valea Plopului: 35 de ghiozdane, rechizite, alimente, produse de igiena personala și dulciuri!

Mulțumim echipei de voluntari “Delta Force” (George, Melania, Bogdan, Paula, Sebi, Liliana și Iordache)…proaspăt botezata de pr Nicolae Tanase…cu zâmbetele de rigoare!

Slava lui Dumnezeu pentru toate!